Carmen Postolachi – psiholog
Terapia narativă este o abordare postmodernă a terapiei de familie. Fondatorul acestei abordări este Michael White, de la Centrul Dulwich, Australia.
Terapia narativă e interesată de modul în care oamenii construiesc înţelesurile vieţii lor. Noi, oamenii suntem firi interpretative. Avem experienţe zilnice cărora avem tendinţa de a le da un sens. Dăm sensuri experienţelor noastre în mod constant. Viaţa este complicată iar noi găsim căi de a o explica. Aceste explicaţii, poveştile pe care ni le spunem nouă înşine, organizează viaţa noastră şi formează comportamentul nostru. Avem poveşti despre experienţele şi relaţiile noastre, despre capacităţile, competenţele, acţiunile, realizările şi eşecurile noastre. Vieţile noastre sunt compuse din mai multe poveşti, care apar simultan şi se leagă unele de altele, formând un tot unitar. Despre acelaşi eveniment putem spune poveşti diferite în funcţie de context. Nici o poveste nu e scutită de ambiguităţi şi nici nu poate surprinde toate aspectele vieţii. Există poveşti despre trecut, prezent şi viitor. Pot exista poveşti ale indeviyilor, familiilor sau comunităţilor. Poveştile nu oglindesc viaţa noastră ci o formează; oamenii au obiceiul de a deveni ceea ce ei spun despre ei înşişi şi despre experienţele lor.
Terapia narativă se concentrează asupra poveştilor pe care oamenii le spun despre problemele lor şi încearcă să schimbe aceste poveşti. Înţelegâng experienţele clienţilor, terapeuţii narativi îi ajută să ia în considerare modalităţi alternative de a se privi pe ei înşişi şi problemele lor. Ei ajută clienţii să demoleze poveştile neproductive şi să creeze alte noi, mai productive. În acest scop terapia narativă foloseşte repovestirea şi externalizarea problemei.
Terapeuţii narativi nu văd clientul, ca fiind problema, nu văd nici familia, ca fiind problema, ci însăşi problema este problema. De aceea ei sunt interesaţi de impactul problemei asupra familiei. Scopul terapiei trece dincolo de rezolvarea problemei cu care vine clientul la terapeut şi anume schimbarea întregului mod de gândire şi îmbunătăţirea modului de viaţă.