În psihologie se vorbește despre trei stiluri de comunicare și anume: agresiv, asertiv și pasiv. Din acestea rezultă și unul combinat pasiv-agresiv. Comunicarea asertivă este indicată, fiind cea mai eficientă. Asertivitatea presupune o comunicare directă, deschisă și sinceră, ceea ce permite transmiterea unor mesaje clare, concise și recepționarea mesajelor fără blocaje sau distorsiuni. O astfel de comunicare îmbunătățește relațiile cu ceilalți. A comunica agresiv înseamnă a nu-l respecta pe celălalt, a nu lua în considerație și punctul său de vedere. A comunica pasiv înseamnă a nu te respecta pe tine, a nu putea să-ți exprimi punctul de vedere, a nu putea refuza pe cineva de teamă să nu-l superi.
A comunica asertiv înseamnă a putea:
- să-ți exprimi emoțiile și sentimentele (pozitive și negative),
- să-ți exprimi opiniile și punctele de vedere,
- cere ceea ce-ți dorești,
- să spui NU fără să te simți vinovat,
- iniția, continua și finaliza o conversație.
Comunicarea este deopotrivă verbală (cuvintele), nonverbală (privirea, mimica, gesturile, postura) și paraverbală (tonul vocii, ritmul, intonația). Atunci când vorbim, contează mai puțin cuvintele, conținutul mesajului și mai mult privirea, tonul vocii, postura, mimica, momentul transmiterii mesajului. Cercetătorii au arătat că mesajele sunt transmise in proporție de 90% pe cale nonverbală și paraverbală ( 30% prin tonul vocii 30 % prin mimică, privire, 30% prin expresia întregului corp, prin postură, gesturi) și doar 10% prin cuvinte. O persoana asertivă își poate privi interlocutorul în ochi, fără a-l fixa însă cu privirea. Postura sa nu este nici rigidă, nici prea relaxată. Este foarte important ca mimica și gesturile să fie congruente cu mesajul transmis, pentru ca să vorbim despre un comportament asertiv.
Asertivitatea, ca stil de comunicare se poate învăța. Sunt importante atât atitudinea cât și comportamentul pe care-l manifestăm în relațiile cu ceilalți.
Cum formulăm un mesaj asetiv? – Aserţiunea EU
1. Acţiunea (Când …)
2. Răspunsul dumneavoastră (simt …)
3. Rezultatul dorit de dumneavoastră (ceea ce aş vrea este …)
Formularea problemei, a motivului care vă deranjează trebuie făcută într-o manieră impersonală, neutră și să se refere la propria persoană (Când aud pe cineva ţipând la mine …).
Aveți dreptul de a spune exact ceea ce simţiţi, fără însă a-i învinui pe ceilalţi (mă simt umilit…).
Rezultatul preferat se formulează în termeni neutri şi trebuie să fie o apreciere curată, clară din partea noastră asupra lucrurilor (şi aş vrea să mă simt bine când discut o problemă cu tine).
Aserţiunea de tip «EU» este un deschizător al comunicării oneste şi al posibilităţilor de a îmbunătăţi o relaţie. Aceasta nu are ca efect determinarea celuilalt să repare situaţia ci să afle ce simţim şi de ce avem nevoie. Nu este cazul să ne aşteptăm ca el să înlăture pe loc ceea ce ne deranjează şi nici să răspundă imediat.