De foarte multe ori auzim: “Ne despărțim pentru că m-a înșelat.” sau “Dacă nu m-ar fi înșelat, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat.” Și avem tendința de a crede că infidelitatea unuia dintre parteneri este cauza tuturor necazurilor dintr-un cuplu sau dintr-o familie. Partenerul infidel este găsit, astfel, singurul vinovat. Dar el la rândul lui, poate arunca vina pe celălalt partener. Se întâmplă așa deorece vedem mult mai clar contribuția celuilalt la problemele noastre reciproce. Vedem paiul din ochiul pertenerului dar nu vedem bârna din ochiul nostru. Terapeuții de familie au învățat să gândească circular, nu liniar. Asta înseamnă că nu există o singură cauză a necazurilor noastre, ba mai mult că fiecare avem o contribuție, o participare la problemele care ne afectează.
Infidelitatea este cel mai adesea un simptom, nu o cauză, a problemelor dintr-un cuplu. Ea ascunde, de cele mai multe ori o relație aflată în suferință. Relațiile, la fel ca și oamenii, se nasc, cresc, se maturizează, se îmbolnăvesc și mor. Infidelitatea nu face altceva decât să ne arate că există o problemă în relația de cuplu, problemă care exista înainte de aventura amoroasă.
Există mai multe tipuri de aventuri. Uneori unul dintre parteneri (sau amândoi) simte că relația s-a terminat, dar nu vobește deschis despre acest lucru cu pertenerul său (din diferite motive), în schimb are o aventură. Partenerul său, dacă e conștient ce situație, s-ar putea simți ușurat că lucrurile au evoluat așa și nu mai e nevoie de clarificarea problemei. Dar dacă nu e conștient de existența problemelor din cuplu, ar putea fi șocat.
O altă situație întâlnită în cazul aventurilor de lungă durată, este atunci când partenerii nu împart povara grijilor cotidiene. Unul dintre parteneri se simte astfel împovărat de problemele cuplului și folosește aventura pentru a se detensiona, penru a uita de problemele din cuplu (un copil bolnav, probleme financiare, probleme sexuale, certuri frecvente). În acest fel, aventura echilibrează, stabilizează relația de cuplu, tensiunile pot scădea pentru ca aventurierul vine acasă mai liniștit, mai calm.
Mai există posibilitatea ca aventura să apară ca o răzbunare pe partener. De obicei o astfel de aventură nu e ținută secretă, pentru că scopul ei este de a-l răni pe celălalt, așa cum a fost și el rănit.
Când unul dintre parteneri sesizează unele dificultăți cu care se confruntă cuplul și încearcă să le discute, dar nu are cu cine, pentru că celălalt neagă sau refuză, atunci el poate avea o aventură pentru a se face observat, băgat în seamă, ascultat. Acest gen de aventură are rolul de a trage un semnal de alarmă și transmite de fapt mesajul: “Te vreau pe tine, nu pe cel (cea) cu care am aventura, dar tu nu mă bagi în seamă.” O astfel de aventură poate apărea ca urmare a problemelor sexuale din cuplu.
Există oameni care nu au capacitatea de a avea încredere în ceilalți. Acest lucru e posibil să li se întâmple din copilărie. Atunci ei se tem de intimitate, de apropiere, de implicarea într-o relație. Pe de o parte vor apropiere, pe de altă parte fug de ea. Ei pot începe un dans de apropiere – retragere, care să se repete, și astfel să aibă aventuri repetate.
Majoritatea oamenilor cred că aventurile sunt legate de sexualitate, că cei ce își înșeală partenerii nu caută altceva decât o nouă experiență sexuală. După cum am văzut în cele mai multe cazuri nu e așa. Există însă și aventuri care au acest scop. Aceste aventuri au loc atunci când experiența sexuală din cuplu este limitată (rutină, probleme nediscutate). Acest gen de aventuri pot fi premeditate sau se pot folosi oportunitățile apărute.
După cum am văzut în spatele infidelității se află o problemă de cuplu, iar in spatele acesteia se află, de cele mai multe ori, o comunicare deficitară între cei doi parteneri. Învăța-ți să comunicați eficient, asertiv și să vă deschideți în fața partenerului.
Bibliografie:
Julia Cole & Relate – Față în față cu infidelitatea
Michael P. Nichols, Richard C. Schwartz – Terapia de familie